Salutare, dragi amatori de înțelepciune! 👋 Am dat peste clipul în care Steve Carell, omul care ne-a învățat că biroul poate fi un loc al epicului (sau al penibilului, depinde de zi), a ținut un discurs de absolvire la Universitatea Northwestern, promoția 2025.

Și nu… nu a venit să facă glume pe bandă rulantă… Doar că asta a cam făcut în mare, în stilul lui! 😂 A venit să ne arate că bunătatea e noua forță motrice a lumii! Cine ar fi crezut?

Omul nostru, Steve, insistă că a fi “destul de drăguț” ar trebui să fie normalitatea, nu o chestie de pus pe CV. Adică, să returnezi căruciorul de cumpărături e “bunătate de nivel următor”, nu o minune! ✨

Câteva lucruri ce mi-au plăcut (poate nu aveți răbdarea să vă uitați la tot clipul, deși vă recomand asta cu cea mai mare căldură):

• Steve ne-a mărturisit că a inventat o poveste lacrimogenă cu un fermier și o vacă, doar pentru “efect dramatic”. A recunoscut cu nonșalanță că “nu știe despre ce vorbește”. Practic, ești în siguranță dacă nu iei totul ad literam! 😉
• A cerut la drive-thru să i se spună mașinii din spate “să aibă o zi minunată”, apoi a zburat de acolo, imaginându-și impactul. Geniul bunătății pasive-agresive!
• La jumătatea discursului, Carell a pus publicul să danseze pe “That’s Not My Name” de The Ting Tings. Și apoi a recunoscut că a fost “la fel de revigorant pe cât a fost de deranjant” și că e “ieșit din formă”. 🕺

Pe scurt, discursul lui Steve Carell a fost o combinație genială de umor auto-depreciativ și mesaje sincere despre bunătate, ascultare și respect. Mi-a făcut ziua mai bună! 😊